Weekend in Bulgaria: 3 Cascade in 2 zile

Pentru bucuresteni si cei din sud-ul Romaniei, o plimbare in Bulgaria in weekend e ceva la indemana. Si daca stii unde sa te duci, ai surpriza sa descoperi niste locuri foarte interesante.

Noi am avut nevoie sa mai schimbam putin zonele din Valea Prahovei si Valea Oltului si am ales sa dam o fuga scurta in Bulgaria. Aveam niste locatii salvate de prin alte bloguri de calatorii si poze de pe diverse retele sociale si am facut un mic itinerariu.

Am plecat din Bucuresti sambata la ora 12 cu destinatia Krushuna National Park, situata la aproximativ 210 km de Bucuresti. La ora 15:20 eram in parcarea din fata intarii in parc. Deci a durat 3 ore si 20 minute cu tot cu trecerea podului de peste Dunare si statul in vama din Ruse.

Tip!: Nu uitati sa va luati vigneta valabila si sa schimbati lei in leva. Au instalat camere de verificare a vignetei pe majoritatea drumurilor mai circulate plus ca sunt si masini speciale BGtoll dotate si ele cu camere care pot sa va verifice oriunde. Iar referitor la schimbatul banilor, pentru plata biletelor in parcuri accepta doar plata cash in leva.

1. Cascadele si grotele de la Krushuna

Parcam masina in zona verde din fata portii de intrare in parc apoi achitam biletele de intrare: 3 leva/adult. Trecem de porti iar in partea din stanga vedem o zona imprejmuita cu piscina, sezloguri si umbrele, semn ca locul este folosit pe post de strand de catre localnici si turisti. Mergem 200 m pe drumul asfaltat, trecem de un hotel, pana ajungem in ceea ce cred ca era vechea parcare iar in coltul din stanga vedem punctul de plecare a doua trasee: in stanga traseu albastru catre grote si o cascada mica iar in dreapta traseu rosu catre cascada mare.

Alegem sa urcam catre grote. Poteca merge printre copaci si este initial abrupta cu pietre si radacini (Tip! urcati doar cu incaltaminte sport si nu in slapi altfel riscati sa va accidentati). Dupa urcusul scurt de aprox 50 m intram pe o panta mai lina si mergem inainte pana ajungem la o sapatura destul de interesanta in zid: Maarata Cave. Datorita apei care izvoraste de la baza grotei, roca s-a modelat in decursul anilor in ce vedeti mai jos.

Tip! Nu uitati sa luati cu voi o sticla cu apa si sa va dati cu Autan pentru ca sunt multi tantari pe traseu (valabil in iulie). Noi am uitat si ne-au “ciuruit”.

Continuam traseul lin catre a doua grota unde sunt plasate cateva banci intr-o mica poienita (aici se poate lua o mica pauza). Cea de-a doua grota, Vodopada Cave, poate fi vazuta doar dintr-o parte pentru ca din ea izvoraste un parau si nu perminte accesul in interior. Poate doar daca intri in parau poti vedea mai departe insa scaldatul e interzis pe toata suprafata parcului :(.

Dupa grota cu numarul 2 traseul devine mai dificil si coboara pe o poteca ingusta printre copaci. Se aude caderea cascadei mari insa traseul vechi catre aceasta a fost distrus si inchis. Continuam si ajungem la o cascada mica dar foarte draguta denumita The Mysterious Waterfall (Cascada Misterioasa). Profitam de faptul ca nu e nimeni in jur si ne racorim picioarele in apa rece si in dusul natural format de caderea lina pe stanca plina de muschi verzi. E o senzatie foarte placuta si noua. Pozez interiorul cascadei si observ ca este de fapt o mica grota. Ce placut ar fi sa stai acolo si sa meditezi.

Ne curatam de namolul de pe talpi si ne intoarcem pe acelasi traseu. Stim ca nu putem ajunge direct la cascada mare asa ca facem cale intoarsa pana la parcarea veche de unde urcam lin paralel cu raul catre cascada. Incepem sa vedem piscine naturale formate in calcar, The Blue Pool, insa culoarea apei e departe de albastru ci mai degraba un verzui deschis opalescent. Traversam podul, mai urcam putin, iar un pod si vedem cascada mare Bogonaga (cascada in limba bulgara) cu o cadere de 15 – 20 m. In susul cascadei observam niste oameni insa la o inspectie mai atenta descoperim ca au intrat pe traseul vechi interzis si renuntam la ideea de a mai incalca iar regulile. In trecut scaldatul era permis si cred ca era o adevarata placere sa te bucuri de cantecul cascadei, racoarea apei si culoarea feerica a acesteia. Facem cateva poze, ne imaginam cum ar fi fost scaldatul acolo si continuam traseul rosu, lin de intoarcere prin padure.

Cam asta este de vazut in Krushuna Park. Dureaza in jur de doua ore plimbarea si va recomand sa va luati mancare pentru un picnic la voi. Sunt foisoare dragute la umbra aproape de cascada mare si e tare placut sa mananci acolo.

Plecam de la Krushuna cu destinatia Veliko Tarnovo. Nu stiu daca ati mai fost prin Bulgaria prin zona rurala, insa satele lor sunt foarte saracacioase, mici si rar observi oameni. Zici ca sunt parasite. In afara de drumurile catre orasele mari, restul drumurilor sunt rar circulate si te simti ca intr-o tara parasita, dar muncita. La capitolul agricultura ne dau clasa, majoritatea terenurilor fiind semanate cu diverse si intretinute.

Mergem pe traseul dat de GPS care ne duce pe drumuri inguste cat sa incapa o masina, prin padurici dese. La un moment dat ajungem langa un lac de acumulare Al Stamboliiski, denumit asa in cinstea fostului prim ministru al Bulgariei (1919-1923). In anumite zone se poate sta la plaja si inota si cred ca exista si cateva locuri in care te poti caza.

Veliko Tarnovo – orasul țarilor

Ajungem seara in Veliko Tranovo. E un oras pitoresc cladit pe stanca. Din Wikipedia citez: “Veliko Tărnovo (în bulgară Велико Търново) este un oraș în Bulgaria, reședință a regiunii cu același nume. Mai este cunoscut ca fiind „Orașul Țarilor”. Orașul se afla pe malul râului Iantra fiind capitala Țaratului vlaho-bulgar între anii 1185-1393. Orașul vechi se afla pe trei dealuri: Țareveț, Trapezița și Sveta Gora. Fostele reședințe ale țarilor și ale patriarhilor Țaratului vlaho-bulgar se află pe dealul Țareveț.”

Noi am mai vizitat odata orasul in trecut si va recomand urmatoarele puncte de interes: Monumentul Asenevtsi, Sky Bridge de pe dealul din spatele monumentului pentru o panorama frumoasa, Cetatea Tsarevets si centrul vechi al orasului cu stradute si cladiri pitoresti. Mai jos cateva poze din martie, desi vara e mult mai frumos.

La capitolul mancare bulgarii stau foarte bine. Un restaurant amenajat shabby chic cu o vedere frumoasa este Shtastliveca. Au mancare foarte buna insa sunati inainte pentru rezervarea unei mese cu vedere si asteptati-va la o servire cam neprietenoasa (cel putin asa am avut noi parte ultima oara). Painea cu usturoi e delicioasa. Daca nu doriti niste ospatari imbufnati, langa este restaurantul Ego, poate acolo este mai bine, noi nu am fost inca.

La capitolul cazare, am gasit oferta pe booking.com pentru Park Hotel RAYA Garden, 80 leva camera/noapte (aprox 200 lei) cu balcon si mic dejun inclus. Hotelul este de fapt un motel renovat recent, plasat in parcul Sveta Gora, cu parcare si o vedere foarte frumoasa catre oras. Camerele sunt mici insa renovate complet si imaculate (vedeti pozele pe booking). Va recomand camerele cu vedere frumoasa catre oras, celelalte au vedere la parcare si catre un santier. In schimb restaurantul este foarte frumos amenajat, potrivit pentru evenimente iar terasa e numai buna de stat seara pe inserat la povesti, cu un vin bun din crama proprie a hotelului.

A doua zi dupa micul dejun, plecam de la hotel catre urmatoarea destinatie aflata la aproximativ 30 minute de hotel.

2. Cascada si traseul de la Kaya Bunar – Hotnishki Vodopadi

E usor de ajuns la Kaya Bunar din Veliko Tarnovo. Drumul e asfaltat pana acolo iar din parcare catre cascada e o poteca scurta. Desi este o cascada relativ mica peisajul este foarte frumos si recomand oricui e in zona (inclusiv copii si batrani) sa se opreasca putin. Sunt bancute si mese pentru odihna si servit masa daca va doriti, iar apa micutului lac si cantecul cascadei te incarca cu energie pozitiva.

Daca sunteti genul mai sportiv si aveti incaltari de drumetie, puteti urca pe traseul din partea stanga, traseu pe trepte in stanca si podete de lemn. E un traseu foarte frumos care se face in aprox o ora si te poarta peste rau, catre o mica pestera cu lilieci, catre o alta mini cascada, apoi te muta pe partea dreapta a canionului si dupa o mica catarare pe stanci, te scoate in camp de unde urmeaza o coborare lina cu o priveliste frumoasa. Mi-a placut foarte mult acest traseu si vi-l recomand cu drag.

Coboram lin pe poteca si ajungem la o zona de terasa restaurant cu gandul sa cumpar o apa rece insa e inchisa. Inghitim in sec si ne continuam drumul la masina. Urmatoarea locatie e la aproximativ 30 minute de Kaya Bunar.

3. Canionul, traseul si cascada de la Emen

Noi nu am mers pe drumul usor catre canion ci pe un drum mai mult de tara, pe alocuri plin de balti insa distractiv. Pozitia GPS de start a traseului denumit Eko Poteka pentru Emen Canyon nu o gasesc clar insa cred ca e pe coordonatele astea 43°08’10.5″N 25°21’38.6″E . Mai e o locatie care taie vreo 200 m de traseu si pleaca de la Pestera Emen, insa acolo nu poti traversa podul suspendat din poze, lucru foarte distractiv de altfel.

Trecem podul suspendat, mergem pe o poteca printre arbusti si plante, ajungem la un drum pietruit, coboram putin si vedem treptele catre pestera Emen. O pestera inalta, cu podeaua betonata, fara lumina si destul de stranie. Ne mai sperie si vreo doi porumbei care aveau cuibul in crapaturile din tavan, dar si chitaielile unor lilieci si bataia aproape muta a aripilor unui liliac care ne tot dadea tarcoale. Imi pare rau ca nu am luat frontala cu noi ca sa vedem pana unde se intinde pestera, blitzul de la telefon nefiind suficient in bezna din pestera.

Coboram din pestera si dam de un foisor unde vedem panoul cu traseul. Dupa ce ne chinuim sa traducem literele chirilice sa ne facem o idee ce scrie pe panou, in coltul din dreapta un om de treaba scrie “english on the back”. Sa ii dea Domnul sanatate si Maicuta Domnului! cum ar zice un personaj de la noi de la TV.

Pornim pe traseu inainte, trecand pe langa o toaleta publica infecta si gunoaie nestranse si dam de un inceput de urcare pe stanci, mai dificil, cu balustrade de lemn.

TIP! Din nou aveti nevoie de incaltaminte de drumetie, apa si repelent de tantari. Pentru ca urcarea pana pe latura de sus a canionului e abrupta si dificila (scurta de altfel), nu e recomandata urcarea pentru batrani sau persoane cu probleme la genunchi. Si pentru ca pe poteca de sus nu sunt balustrade, nu as recomanda sa veniti cu copiii, riscul de cadere fiind mare pe o portiune buna de poteca.

Ajungem dupa vreo 20 minute de urcare pe latura stanga a canionului si incepem sa vedem cat de frumos se vede de sus.

Poteca continua de data asta lin, pe marginea canionului. Sunt cateva zone in care trebuie sa fii atent sa nu aluneci in canion insa cu atentie treci peste. Se continua ba prin paduricea de foioase, ba prin luminis pe marginea canionului, nici vorba de podetele de lemn care apareau pe panoul cu traseul. Continuam sa mergem si ne tot intrebam daca suntem pe drumul cel bun, traseul nefiind marcat. La un moment dat zaresc niste urme de podete de lemn pe malul opus si mai in fata alte podete distruse, semn ca pe acolo a fost in trecut traseul eko poteka. Practic nu a mai avut nimeni grija de zona asta si traseul s-a distrus, iar poteca pe care suntem noi acum e o varianta ocolitoare low-mentenance relativ plictisitoare dupa ce te obisnuiesti cu splendoarea peisajului.

Stim ca trebuie sa ajungem la o cascada insa dupa vreo 40 minute de mers suntem tot la inaltime. Aud in josul canionului rasetele unei fetite si ma intreb cum ajungem noi acolo. Pe maps pozitia ne arata ca suntem langa cascada dar nu vedem nimic. Incepem sa ne gandim daca suntem pe traseul corect insa clar nu puteam fi pe podetele distruse si mergem inainte. Poteca incepe sa coboare printre copaci si apar si tantarii. Aproape de finalul coborarii vedem o pancarda cu scris in bulgara. Macar e ceva. Ajungem jos si vedem o urma de drum in stanga si o poteca in dreapta. Pentru ca avem ca punct de reper rasetele fetitei de mai devreme facem dreapta si continuam pe o poteca printre plante inalte, urzici si stanci, cu raul care curge in celalalt sens. Ne luptam cu tantarii si intrezarim dupa vreo 100 m un podet de lemn, intreg de data asta. Il traversam si vedem Cascada Emen, destinatia noastra. Dupa celelalte cascade vazute, acest suvoi de apa care pica de la vreo 5-6 m (?) inaltime este dezamagitor, insa e frumos ochiul de apa si stancile roase de acest ochi de apa in decursul anilor.

Fiind doar noi acolo am zis ca e un moment bun sa facem o baie insa pietrele foarte taioase din apa si chiar apa tulbure ne-au spus ca mai bine “data viitoare”. Un pic tot ne-am udat la picioare asa ca sa nu zicem ca nu am fost. Intre timp mai apar si alti oameni si le lasam zona libera ca poate ei au mai mult tupeu la capitolul scaldat. Ne intoarcem pe unde am venit si pe drum ne mai intalnim si cu alti turisti. Toti intrebau daca e drumul corect catre cascada si daca e frumos acolo. “Yes and not really, but the scenery is nice!”

De unde am lasat masina, tot traseul dus intors a durat doua ore. Daca aveti placerea sa vedeti un canion de sus si poate sa faceti o baie sub o mini cascada, dati o fuga pana in Emen.

Fiind ora 17 am zis ca mai rabdam un pic si luam cina pe drumul de intoarcere catre casa in Ruse, la restaurantul nostru preferat, Happy Bar & Grill. Au cel mai delicios meniu, plin cu poze de iti lasa gura apa si tradus in limba romana. Poti plati si in lei, iar terasa e plina vara de romani veniti doar ca sa manance aici.

4. Concluziile

Daca sunteti in pana de idei unde sa mai mergeti in weekend, va place sa va plimbati cu masina si pe jos si nu va doriti sa aruncati o avere pentru o excursie, va recomand sa faceti traseul acesta.

• Combustibil 600 km dus intors Bucuresti – aprox 250 lei (un consum de 6 l/100 km)
• Taxa pod Giurgiu 13 lei si Ruse 4 leva / 2 eur (acum la Ruse am vazut ca se poate plati si cu cardul)
• Vigneta 7 zile 15 leva sau 1 weekend 10 leva – cumparati online de pe BGToll
• Bilet intrare Krushuna: 3 leva/adult
• Bilet intrare Cetatea Tsarevets: 6 leva/adult
• Parcare gratuita in weekend in Veliko Tarnovo
• O masa la restaurant pentru doua persoane: 50 leva
• Cazare: intre 35 – 120 leva/noapte, depinde de gusturi

La magazine si restaurante puteti plati cu cardul dar e bine sa aveti si cash pentru bacsis si altele neprevazute. Schimbati din tara bani daca puteti, daca nu, la exchange-uri din oras si nu de la vama unde cursul e mai mare.

Plecati dis de dimineata ca sa puteti vizita Veliko Tarnovo (noi am sarit peste vizita) si daca mai puteti adauga inca o zi, va recomand sa va mai duceti la pestera Bacho Kiro si in Etar un fel de muzeul satului bulgaresc, ambele puncte pe acelasi drum, tot in apropiere de Veliko.

Drum bun si vreme insorita sa aveti!