Pe Varful Negoiu (2535m) de la Cabana Negoiu

Povestea incepe cam asa

In urma cu ceva timp am facut un grup de whatsapp pentru iesiri si share-uirea chestiilor haioase (genul ala de grup care il tii pe silentios ca sa nu piuie tot timpul) cu niste prieteni si fosti colegi. Pentru ca o parte dintre ei sunt oameni carora le plac activitatile outdoor si pentru ca in luna iulie nu aveam nimic concret in plan insa aveam chef de o drumetie serioasa, impreuna cu o prietena ne-am gandit “cum ar fi daca am urca pe Varful Negoiu?”, al doilea varf din Romania cu o inaltime de 2535 m. “Noi ne bagam! Hai sa ii intrebam si pe restul, poate vor si ei.” Si spre marea mea uimire alti 16 au zis da! Era 30 mai. De acolo m-am ocupat de crearea event-ului pe Facebook (de acolo banner-ul de mai sus) si organizarea in linii mari a drumetiei.

Data aleasa de comun a fost 5-7 Iulie 2019. Am luat legatura cu Roxana Vasile ( 0734 114 401 ) cea care, impreuna cu sotul ei Marian, se ocupa de un an de Cabana Negoiu. Cel mai accesibil traseu catre Varful Negoiu se face pornind de la Cabana Negoiu aflata la 1546 m altitudine, singura din zona si drept urmare am rezervat pentru noi camere de 2 si de 4 paturi cu mic dejun inclus. Mai jos aveti lista de preturi de pe site-ul oficial:

Cabana noua: 140 locuri
– camera cu 2 paturi – 85 ron/persoana, mic dejun inclus
– camera 4 paturi – 80 ron/persoana, mic dejun inclus
– camere 6 paturi 75 ron/persoana, mic dejun inclus
– camere 10 paturi 50 ron/persoana, micul dejun nu este inclus in pretul mentionat
– prici 25 ron/persoana, micul dejun nu este inclus in pretul mentionat
Cabana veche: 80 locuri
– camera 2 locuri 60 ron/persoana, micul dejun nu este inclus in pretul mentionat
– prici 35 lei/persoana
Important: dacă nu se poate lua micul dejun,putem înlocui cu sandwich-uri

Am stabilit cu prietenii mei detaliile privind bagajul, mancarea si transportul iar pe 5 iulie ora 15 am plecat din Bucuresti. Sunt doua rute posibile: fie prin Valea Prahovei, fie prin Valea Oltului. Varianta pe Valea Oltului este putin mai rapida (aprox 5 ore vinerea) plus ca 5 dintre noi plecau din Pitesti.

Am facut o prima oprire sa luam masa la Restaurantul DADA din spatele OMV Cozia, unde au o ciorba de fasole cu afumatura de vis si papanasi deliciosi cu o servire foarte rapida. Stiam ca vom ajunge tarziu la cabana si nu vom mai putea manca acolo asa ca am facut plinul.

Drumul catre Cabana Negoiu

Am continuat apoi drumul catre Porumbacu de Sus catre zona de “parcare” a Cabanei Negoiu. Tip: Noi ne-am incurcat putin insa va recomand ca o data ajunsi in Porumbacu de Sus (nu mai devreme) sa puneti pe Google Maps locatia asta, coordonate 45.614100, 24.518174, dar in mod mers pe jos. In mod “masina” Google nu arata drumul pana acolo si nici Waze. Sau folositi aplicatia Maps.Me. E fix locul de unde incepe traseul de 2 ore de urcare pe jos pana la cabana si maximul unde puteti lasa masina (daca aveti un 4×4 serios). Drumul de acces din Porumbacu de Sus pana in acel punct este de fapt un drum forestier prost intretinut de aprox 20 km, ingust si cu gropi multe, deci lasati masinile joase acasa. Incepand cu o fosta cariera de piatra veti incepe sa vedeti masini parcate. Eu va recomand sa continuati pana nu mai puteti inainta.

Stiti vorba aia “De ce iti e frica de aia nu scapi!” ? Noua ne era teama ca vom ajunge seara tarziu si vom fi nevoiti sa urcam pe intuneric si ghici ce? Asa a fost. Am ajuns in zona de parcare in jurul orei 22. Din fericire, fiind un grup de 15 oameni, teama de a urca pe jos, noaptea prin padure, incarcati cu bagaje, s-a mai diminuat. Frontalele faceau suficienta lumina cat sa vedem drumul si ce e in jurul nostru.

Dupa 2 ore 20 min si o urcare anevoioasa (nu e chiar usor sa urci cu papornitele in spinare) am ajuns la Cabana Negoiu. Desi era ora 00:20, am fost intampinati de Marian care ne-a inmanat lista cu camere. Tip: Daca ajungeti tarziu, sunati-o din timp pe Roxana sa va spuna ce camere aveti pentru ca e posibil sa nu fie nimeni la receptie dupa 00.

Ma temeam de cum vor arata camerele dupa alte experiente avute in alte cabane de munte insa am ramas placut surprinsa: camera noastra de 4 persoane mirosea frumos a detergent, era curata iar lenjeria de pat era de hotel, alb impecabil cu pilota si saltea noua. Camera avea 2 paturi suprapuse (cam scartaiau), o soba si o masa cu 2 scaune, iar tamplaria si lambriul fusesera schimbate de curand odata cu renovarea cabanei. Si toaletele comune de palier erau curate cu hartie igienica si sapun la dispozitie. Ne-am bagat la somn obositi cu gandul la drumetia de a doua zi.

Dimineata la 8:30 am coborat la masa. Mic dejun tip bufet suedez cu tot ce trebuie si din belsug: branza telemea, rosii, castraveti, oua prajite, salam, masline, unt, dulceata, cereale, paine, lapte, cafea si ceai (delicios chiar). Dupa ce ne-am ghiftuit, la 9:30 toata lumea era gata de plecare.

Am uitat sa mentionez ca este semnal la cabana si pe tot parcursul traseului, iar dimineata pe meteoblue arata ca vom avea o zi cu putini nori si sanse minime de ploaie, maxima de 12 grade celsius. O vreme perfecta pentru drumetie.

MAJOR TIP: inainte de orice drumetie pe munte nu uitati sa va dati cu crema cu protectie solara!!! Pare ca e racoare dar soarele la munte arde rau. Unii dintre noi s-au ales cu arsuri destul de urate.

Traseul catre Varful Negoiu

Traseul ales a fost cel pe triunghi albastru de 3,5 ore: Cabana Negoiu (1546 m) – Cararea Zmeilor – Valea Saratii – Piatra Caprei – Piatra Pranzului – Acul Cleopatrei – Saua Cleopatrei – Varful Negoiu (2535 m). Deci o urcare de nivel de aproape 1000 m si o distanta de aprox 4 km, desi e irelevant. E ceva, nu?

Incepem astfel traseul pe Cararea Zmeilor, un traseu cu urcus lin pe langa copaci si stanci presarat pe ici pe colo cu poduri metalice, lanturi si balustrade. Usor usor intrezarim Podisul Transilvaniei in departare in spatele nostru si pe partea opusa potecii, efectele unei avalanse:

Iesim dintre jnepeni si ni se deschide mare si impunatoare Valea Saratii cu Cascada Saratii formata de catre Paraul (ati ghicit) Saratii. Nu am gasit nicio informatie pe net referitor la nume insa pe traseu am descoperit ca printre pietre sunt si bolovani de sare deeeeeci ta-da! In cazul de fata, a lua o piatra in gura este un lucru educational, hihi. Imaginile nu pot exprima maretia vaii. Trebuie sa o vedeti cu ochii vostri ca sa ii intelegeti grandoarea.

Oprim la Piatra Caprei sa ne tragem putin sufletul, sa ne racorim cu apa rece a raului si sa facem cateva poze.

Pana aici a fost usor insa de aici incepe greul. De la Piatra Caprei traseul merge in stanga de unde porneste urcusul serios in panta abrupta. Suntem in gol alpin fara urma de copaci sau jnepeni, in bataia directa a soarelui (nu uitati de crema aia cu protectie solara!). Traseul urca initial prin zona ierboasa cu fel de fel de floricele, inclusiv cu bujori de munte si incet incet plantele sunt inlocuite cu pietre, bolovani iar in zona de varf cu lespezi mari si foarte mari.

Urcam, urcam si tot urcam. Ajungem asfel la Piatra Pranzului de unde se despart doua trasee: unul catre Balea Lac si unul catre Varful Negoiu. Noi mergem pe cel din dreapta si continuam urcusul.

Mentionez ca traseul este unul greu iar pe masura ce creste altitudinea, devine foarte dificil datorita lespezilor si nevoia de catarare efectiva. Daca nu stai bine cu genunchii si picioarele, risti foarte usor sa te accidentezi. TIP: Recomand cu tarie folosirea unui bat de trekking sau baston. Insa aveti in vedere ca pe traseu am vazut destui oameni trecuti bine de 50 de ani, deci clar se poate.

Continuam sa urcam si ajungem in zona de lespezi denumita Saua Cleopatrei cu Acul Cleopatrei. Aici depunem un efort in plus si marim atentia sa nu calcam prost, insa catararea in 4 labe devine foarte distractiva.

Trecem de Saua Cleopatrei si ajungem la un alt indicator cu doua trasee catre doua varfuri: Varful Serbota 2331 m in dreapta si Varful Negoiu 2535 m in stanga.

Mergem in stanga si incepem sa intrezarim in departare partea de urcus pieptis de care ne temeam cu totii si despre care am citit inainte pe net, urcus care ne va duce pe Varful Negoiu. Continuam sa mergem pe cararea mai lejera de data asta, carare care ne da ocazia sa ne revina suflul in timp ce ne minunam de oamenii care se catara in departare pe Negoiu.

Mergem ce mergem, de data asta pe traseu cu linie rosie si ajungem la partea de catarat care sincer, dupa lespezile din Saua Cleopatrei nu mi s-a mai parut asa de speriat.

Cu atentie si manati de nerabdarea de a ajunge sus, ne cataram pe ultima bucata de traseu fara probleme. Norii stransi mai devreme incep sa se risipeasca si sa ne faca loc minunatei privelisti ce ne-o ofera Varful Negoiu. Ajungem pe varf dupa aproape 5 ore de mers lejer cu pauze multe si poze cat cuprinde. Jumatate din grup au fost mai rapizi si au ajuns sus in 4 ore. Bine de ei ca au tras si un pui de somn in asteptarea noastra.

Enjoy Varful Negoiu la 2535 m si panoramele deosebite cu alte varfuri din Fagaras dar si Podisul Transilvaniei si Subcarpatii:

Si cateva poze si cu noi si oamenii ajunsi pe varf. E destul de popular si noi chiar ne-am intalnit cu un fost coleg acolo venit pe traseul dinspre Balea Lac.

Timp de vreo 2 ore am stat si am facut poze, filmulete, am sunat acasa si am intins o masa binevenita. Apoi am spus la revedere Varfului Negoiu insa i-am promis Varfului Moldoveanu aflat in departare ca il vom cuceri si pe el vara asta. Desi de obicei evitam sa ne intoarcem pe unde am venit, am aflat de la alti oameni ca traseul pe care voiam sa coboram catre Cabana Negoiu via Varful Serbota ar fi mai dificil si ar fi necesitat casti de protectie, asa ca am renuntat (desi acum imi pare rau) si am coborat pe unde am venit.

Drumul inapoi mi s-a parut interminabil. Nu imi venea sa cred cat de mult am putut sa urcam si imi doream sa ajungem mai repede la cabana. Coborarea a durat 4 ore, la fel, cu pauze multe si o mica racorire la Cascada Saratii.

La ora 20 eram la cabana obositi si flamanzi. Ne-am schimbat iar cine a prins dusul liber, s-a refacut om. O parte dintre noi si-au comandat mancare de la cabana (ciorba si carne pe gratar cu cartofi prajiti deliciosi). Era o coada destul de mare la bar insa am aflat de la Roxana (care este superwoman si face de toate pe acolo) ca a avut o problema cu personalul si nu i s-au prezentat la munca doi angajati. Daca stiti pe cineva dornic sa lucreze la Cabana Negoiu, sa o sune pe Roxana.

Am continuat seara cu bere rece (10 lei sticla), un apus superb si impresii despre drumetie pana tarziu in noapte.

A doua zi dupa micul dejun, in jur de ora 11, am plecat catre masini si am vazut pe zi cum arata poteca prin padure care face accesul la zona de parcare. Am uitat sa mentionez ca aprovizionarea la Cabana Negoiu se face cu ATV-ul si drept urmare preturile pentru mancare si bautura sunt maricele.

Coborarea am facut-o intr-o ora si 20 min taind in anumite zone curbele pe drept. Ajunsi la masina, ne-am dat refresh in raul de langa zona de parcare si dupa ce am asezat tot in masina, am pornit pe drumul de intoarcere catre casa. Atat de bine ne-am sincronizat incat imediat ce am plecat a inceput o ploaie torentiala de toata frumusetea. Pana atunci am prins cea mai frumoasa vreme in toata perioada si asta ne-a facut sa ne simtim binecuvantati.

Concluzia

Va recomandam cu drag sa faceti acest traseu daca pana acum nu l-ati facut. Cazarea la Cabana Negoiu va fi una placuta multumita Roxanei si a lui Marian, iar traseul efectiv poate fi facut de catre persoane cu conditie fizica ok, care nu au rau de inaltime si care au rabdare si dorinta sa il parcurga. Nu aveti nevoie de ghid insa va recomand sa fiti un grup de minim 4 persoane, iar la capitolul echipament urcati doar cu bocanci speciali de drumetie si haine tehnice de munte. Vreme frumoasa pe carari de munte sa aveti!