Traseu de o zi pe Varful Moldoveanu – 2544m

Cand vine vorba de mers pe munte, dupa cateva drumetii reusite ti se iveste un gand: “daca am reusit sa urc pana pe Negoiu, as putea sa urc si pe Moldoveanu, cel mai inalt varf din Romania”. Si uite asa te apuci sa cauti informatii despre traseu si sa planifici drumetia.

Stiam ca traseul catre acoperisul Romaniei – Varful Moldoveanu 2544m din Muntii Fagaras – se face in doua zile cu popas peste noapte la un refugiu. Avand in vedere ca nu am dormit niciodata in refugiu sau cort, am zis ca nu e chiar inteligent sa experimentam fix acolo, asa ca am amanat pentru cand vom fi mai pregatiti. Insa discutand cu niste prieteni, am aflat ca exista un traseu de o zi catre Varful Moldoveanu, insa este destul de dificil.

Dupa putin research am descoperit informatii despre acesta, de unde pleaca, pe unde merge si daca este sau nu practicabil. Avand in vedere drumul de acces si dificultatea (medie spre dificila) nu este un traseu foarte popular, d-asta nici nu am auzit de el.

1. Localizare inceput de traseu si cum ajungi acolo

Punctul de start al traseului de o zi este la Stana lui Burnei. Ca sa ajungi acolo din Bucuresti trebuie sa mergi spre Pitesti apoi catre Sboghitesti cu continuare catre Slatina. Pana aici cei aprox 180 km ii faci pe drumuri asfaltate si bune. De la Slatina catre Stana lui Burnei insa, sunt 35 km de drum forestier, plin de gropi, in mare parte lat de o masina. Nu recomand masini cu garda foarte joasa. Intr-un SUV drumul se face in aprox 1.5 ore, insa intr-un sedan poate dura si 2.5 ore daca mergi incet si cu atentie. Privelistea e frumoasa iar drumul serpuieste pe langa raul Doamnei pana cand ajungeti la capat de linie, “parcarea” de la Stana lui Burnei.

Variante de cazare in apropiere de punctul de start nu sunt. Incepand cu drumul forestier, zona este salbatica si vei intalni maxim 3 constructii. Daca ai nervii tari si nu te temi de ursi, poti campa langa stana sau la 2 km mai jos, intr-o poienita unde campeaza si alti doritori. Daca in schimb vrei ceva cu pereti, gasesti in Slatina, Sboghitesti sau chiar Curtea de Arges. Cauta oferte pe olx pentru ca pe booking nu cred ca o sa gasesti.

Avand in vedere ca e foarte important sa prinzi vreme frumoasa ca sa te poti bucura de traseu si panorame, iti recomand sa verifici vremea pe meteoblue si sa urci in ziua in care nu sunt asteptate precipitatii. Si iti mai recomand sa faci urcarea in timpul saptamanii cand nu sunt multe persoane pe traseu. Noi am urcat luni, 12 august si a fost perfect.

Masina o lasi in parcarea improvizata din zona stanii sau daca e aglomerat, pe lateralul drumului fara sa ii incurci pe ceilalti. Nu ai de ce sa iti faci griji, muntomanii in general sunt oameni de omenie si cu bun simt si nu va bate nimeni atata drum sa iti sparga tie masina. Mentionez asta pentru ca am vazut o doamna ingrijorata de siguranta masinii intr-o discutie pe facebook.

2. Stana lui Burnei si prima parte a traseului

Prima parte a traseului, pe marcaj triunghi rosu, incepe de la Stana lui Burnei (o coliba de lemn neingrijita, aflata la aproximativ 1400 m altitudine) si urca pe Valea Rea pana la intrarea in Caldarea Valea Rea.

De la parcare traversezi paraul Valea Rea pe niste busteni sau peste pietre, treci de stana si imediat in stanga o sa vezi Cascada Zbuciumata. E tare frumoasa dar sfioasa se ascunde intre copaci si cu ochii la maretia vaii ai putea sa o ratezi.

Continui pe poteca lina pana cand treci din nou paraul Valea Rea in timp ce casti gura la peisajul minunat si maret din jurul tau.

Odata cu a doua traversare a paraului Vaii Rele, traseul incepe sa devina urcus zig zag, sapat in poteca, pe tarana, pietris si pietre. In stanga sus se vede Cascada Vaii Rele iar urcarea ne este acompaniata de sunetul acesteia.

Prima parte de traseu am facut-o in 2:20 ore, cu mentiunea ca suntem doi sedentari, obisnuiti cu statul la birou, pe scaunul din masina si fara vizite la sala. Daca noi doi, oameni simpli putem, puteti si voi.

3. Partea a 2a de traseu – Caldarea Valea Rea si Iezerul Triunghiular

Dupa urcarea continua din prima parte ajungi la intrarea in Caldarea glaciara Valea Rea si vezi pentru prima oara trapezul format de varfurile Moldoveanu si Vistea Mare.

Dupa urcusul sustinut, partea lina a caldarii este binevenita pentru revenirea respiratiei la normal. Atentie insa la sol, fiind imbibat in apa si mlastinos, e bine sa stai pe cararea batuta ca sa nu te uzi.

Pentru ca imi doream apa rece am iesit putin de pe traseu catre o limba de zapada aflata deasupra paraului. Am avut parte de cea mai frumoasa descoperire din aceasta drumetie: o mica pestera glaciara. Iata mai jos ce splendoare:

Nu am stiut ca exista asa ceva si am ramas profund impresionati de forma si culori, iar susurul apei a completat tabloul minunat creat de natura.

Pentru ca formatiunea de mai sus e ceva efemer si probabil nu va mai exista cand te vei decide sa urci pe Moldoveanu, stai pe traseul marcat. Vei trece de niste fiare contorsionate, vechi ramasite ale unui refugiu distrus de avalanse, apoi tot urcand vei observa in partea stanga un lac cu o forma deosebita de triunghi. Acela este Iezerul din Valea Rea, cunoscut mai degraba ca Iezerul Triunghiular (2170 m alt).

Daca doresti sa ajungi la Iezer va trebui sa iesi de pe traseu in partea stanga, insa iti recomand sa faci asta la intoarcere avand in vedere ca mai ai ceva drum pana sus, iar de aici incepe partea cu adevarat dificila. Continuam urcarea de data asta din ce in ce mai abrupta catre Portita Vistei.

La Portita Vistei dam de un indicator iar traseul nostru coteste la stanga unde, datorita faptului ca suntem sus pe muchie, prindem pentru prima oara semnal la telefon. Am uitat sa mentionez ca odata cu terminarea asfaltului de la Slatina, se pierde si semnalul GSM, asa ca ai parte de toata linistea naturii, vrei nu vrei. Pana aici am mai facut inca 2 ore pe traseu cu pauza de masa de 30 min. Intram astfel in partea a 3a a traseului.

4. Partea a 3a – Catararea pe Vistea Mare si traseul pe creasta catre Moldoveanu

Pana in punctul asta ai gafait putin, poate te-ai si udat la bocanci daca nu ai tinut poteca insa ai folosit doar picioarele. De aici in sus va trebui sa incepi sa iti folosesti si mainile si sa te cateri pe muchia periculoasa si ingusta care urca spre Varful Vistea Mare – 2527 m.

Pentru ca o data ajuns la Portita Vistei vei vedea niste vai superbe insa cu niste goluri de toata frumusetea, este posibil sa experimentezi rau de inaltime. Eu acolo am aflat cum e sa ametesti, sa te apuce senzatia de voma si sa fii intr-o stare aproape de lesin. Pana atunci nu aveam probleme cu inaltimile, dar una e la un gol de 100 m (etajul 36) si alta e sa fii langa un hau de minim 500 m poate chiar 1000m pe Valea Vistei. Pozele nu exprima distantele reale. Trebuie sa vezi cu ochii tai.

Si asta este muchia pe care se face scrambling (tocmai am invatat termenul) sau pe romaneste, catarare in 4 labe 🙂 .

E destul de distractiv insa urca cu grija si atentie ca sa nu te accidentezi. N-ai vrea sa aluneci pe stancile alea taioase.

De pe Vistea Mare catre Moldoveanu ai de mers pe un traseu de creasta aproximativ 400 m. Avand in vedere ca nu exista balustrade, lanturi (unul singur am vazut) si alte elemente de siguranta, portiunea asta e foarte expusa si foarte periculoasa. La un moment dat poteca nu e mai lata de 1 m iar o cadere de acolo e cu one way ticket to heaven or hell. Iar daca inca ametesti, cum am patit eu, privirea la bocanci si poteca, inspira adanc, si spune-ti in gand ca poti sa mergi mai departe ca doar nu ai batut 5 ore ca sa te intorci fix acum cand mai ai 30 min pana pe acoperisul Romaniei.

5. Am ajuns pe Varful Moldoveanu la cea mai mare altitudine din Romania – 2544 m

Nu uita sa te semnezi in cartea de pe Moldoveanu. O gasesti in cutia metalica. Scrie ceva frumos si pune-o inapoi cu grija si pentru ceilalti invingatori.

Admira peisajul, inspira aerul curat, asculta vantul si fii recunoscator ca ai ajuns pana aici. A fost greu dar ai reusit!

6. Drumul de intoarcere

Ca sa te intorci la masina ai doua variante: fie pe unde ai venit (cum a fost in cazul nostru), fie pe traseul pe langa lacul Galbena. Pentru ca am citit ca marcajele pe respectivul traseu nu sunt foarte vizibile si deja era ora 17, am zis ca nu e momentul sa riscam sa ne pierdem pe traseu, mai ales ca urma sa se intunece iar in zona sunt si ursi.

Am facut 3:30 ore la intoarcere in mers continuu si lejer. Ne-a fost teama putin de cainii care insoteau oile de pe traseu (in caldare exista un mic refugiu cu 2 ciobani, 3 magari, x caini si cateva sute de oi) insa din fericire nu ne-au iesit in cale. In schimb vreo 2 berbeci cu niste coarne imense parca ar fi vrut sa ne alerge putin, just for fun.

Pun mai jos cateva poze de pe drumul de intoarcere:

7. Vorbe de final

Acum la final am sa pun niste date tehnice in caz ca v-am plictisit si vreti ceva scurt si la obiect:

• Destinatie: Varful Moldoveanu (2544 m) si Varful Vistea Mare (2527m)
• Diferenta de nivel: ~1100 m
• Distanta dus intors: ~10 km
• Dificultate: mediu spre dificil
• Timp drumetie (noi): 9:50 ore (dus 6:20 ore / intors: 3:30 ore)
• Timp cu masina din Pitesti dus/intors: ~6 ore
• Traseu: Stana lui Burnei – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea Mare – Moldoveanu si retur
  • Marcaj Triunghi Rosu de la Stana lui Burnei (~1400m) pana la Portita Vistei (2310m)
  • Marcaj Banda Rosie spre Varful Vistea Mare (2527m) si apoi Punct Rosu catre Varful Moldoveanu (2.544m)
• Puncte interesante pe traseu: Cascada Zbuciumata, Cascada Vaii Rele, Caldarea Vaii Rele si Iezerul Triunghiular.

Survival kit obligatoriu:

• ECHIPAMENT:
• Bocanci/ghete 3 sezoane comozi si impermeabili
• Tricou din material sintetic
• Pantaloni de drumetie elastici
• Polar
• Geaca pentru vant
• Pelerina de ploaie
• Rucsac mic
• Frontala
• Caciula / Sapca / Buff
• Ochelari de soare
• Manusi de sala
• Bete pentru trekking
• Crema de soare
• Fluier
• Sosete de schimb
• Baterie externa
• Aparat foto, Drona
• MANCARE: 2 l apa, 1-2 sandvisuri, batoane proteice/cereale, ciocolata neagra, glucoza, seminte, Magneziu si Calciu + Vit D3, banana.

Vreme frumoasa pe carari de munte sa aveti!