Transalpina: Pe traseul catre Vf Parangul Mare 2519 m

“Vârful Parângul Mare este cel mai înalt din Masivul Parâng, Carpatii Meridionali, având o altitudine de 2.519 metri. Este al patrulea vârf muntos din România, din punctul de vedere al înăltimii, fiind totuși cel mai înalt vârf din România care nu este în Muntii Făgăraș. ” – Wikipedia

Si uite asa ne hotaram noi sa bifam intr-o zi de toamna pe 12.10.2019, varful de pe locul 4 ca inaltime din Romania: Varful Parangul Mare.

Ca de obicei inainte de orice tura, ne informam cu privire la traseu si aflam ca startul se face de pe cea mai inalta sosea din Romania, Transalpina (2145 m). Avand in vedere ca Transalpina se inchide toamna tarziu si se redeschide la inceputul verii, fiind o sosea plasata in gol alpin cu risc mare de avalanse si blocari de segmente de drum din cauza zapezilor, ne grabim astfel sa o prindem inca deschisa.

1. Cazarea la Conacul Caterinei

Pentru ca tura va fi una destul de lunga decidem sa cautam cazare undeva aproape ca a doua zi dimineata sa plecam in drumetie. Cel mai aproape ar fi Ranca insa dorim sa ne bucuram de curbele Transalpinei si astfel alegem Polovragi, aflat la poalele muntelui. Dupa cateva cautari pe booking gasim Conacul Caterinei, unde alegem o casuta de doua persoane pentru 2 nopti la un pret minunat de 270 lei.

Polovragi este un sat dar si comuna din judetul Gorj, plasat in apropiere de Pestera Polovragi si Cheile Oltetului, Manastirea Polovragi, Pestera Muierii si putin mai departe Horezu si Parcul National Buila-Vanturarita. E un loc tare placut, plin de verdeata, iar vara te poti plimba pe jos sau cu bicicleta prin chei si paduri.

Plecam astfel din Bucuresti iar seara prindem un apus magnific dupa ce trecem de Horezu:

Ajunsi la Conacul Caterinei, suntem intampinati de gazde: un cuplu tanar foarte primitor cu doi copilasi simpatici si un pufulete alb de catelusa sprintena. Primim cheile de la casuta aflata in partea din fata a curtii, inconjurata de copacei si flori, o casuta frumos amenajata cu baie proprie si semineu. Dupa ce despachetam, suntem invitati de gazda la masa in foisorul cu gratar, alaturi de ei si niste prieteni din Craiova veniti in vizita. Recunosc ca a fost prima oara in toate plimbarile noastre cand am fost tratati atat de frumos de catre proprietarii cazarii. Practic ne-am simtit ca in familie, iar prietenii lor au fost tare simpatici si am ras o seara intreaga, cei doi avand un stil tare fain de a povesti. (Acum ca ma gandesc inapoi chiar mi-ar face placere sa ne reintalnim la povesti si am sa le propun in vara sa ii mai cheme o data pe acolo).

Tip!: Asadar, daca doriti sa vizitati zona Polovragi, va recomand cu tot dragul sa va cazati la Conacul Caterinei. Pe langa casuta pentru 2 persoane, au camere si in pensiunea din spate, recent reamenajate. Gazdele sunt de nota 20 iar gradina e frumos amenajata cu gazon, copacei, hamace, trambulina, vara piscina, dar si foisor cu gratar si loc de luat masa. Veti fi tratati regeste iar zona este foarte frumoasa.

2. Condusul pe Transalpina

Ne trezim dimineata pe la 8 de razele blande ale soarelui care intra prin fereastra mare care da spre gradina. Ne echipam de drumetie, bem cafeaua tare de la espressor si pornim la drum nerabdatori sa conducem sportiv pe curbele Transalpinei (atat cat ne permite Focusul meu, Renegade-ul fiind in service la momentul respectiv).

Pentru cui ii place sa conduca pe drumuri serpuite, Transalpina ar fi pe locul doi in Romania dupa Transfagarasan, insa foarte distractiva atunci cand nu e aglomerata asa cum am prins-o noi.

Aici trebuia pus un video cu condusul sportiv insa a iesit foarte miscat si o sa va ia durerea de cap :))). Ramane sa ne luam un GoPro cu stabilizator si sa il refacem cand se va redeschide Transalpina.

3. Traseul catre Varful Parangul Mare

Banda rosie cu start din Saua Urdele – Varful Mohoru – Varful Setea Mare – Coasta lui Rus – Varful Iesu – Varful Gruiu – Varful Parangul Mare (2519m) si retur

Aproximativ o ora ne-a luat drumul de la cazare la punctul de start al traseului pe care il gasiti dupa ce coborati partea serpuita dupa Pasul Urdele. Veti vedea o mica parcare pe stanga si indicatorul de start.

Traseul catre Varful Parangul Mare este cu banda rosie iar pe indicator spune ca ar dura 5-6 ore.

Parcam fara sa blocam alte masini, ne luam rucsacii, apa si pornim la drum. E deja ora 10 si un cer albastru senin. Imediat ne intalnim cu doi ciobani, cativa caini si turma lor de oi. Stam putin de vorba si aflam ca in urma cu cateva zile o individa venita sa impuste capre negre (eu stiam ca sunt protejate dar se pare ca unii sunt deasupra legilor si fara respect pentru natura) a cazut printr-o vale si si-a rupt piciorul (asta da karma!) asa ca ne-a spus sa fim atenti si sa nu ne abatem de la carare.

Urcam primul urcus si cand ajungem sus vedem ca tot traseul este in gol alpin fara pic de copaci sau arbusti. Doar iarba si pietre fara pic de umbra. Asadar, vara este obligatorie crema solara din abundenta, palaria si apa (pe traseul lung nu sunt surse de apa).

Traseul este unul luuuuung si nu foarte dificil. Este compus dintr-o serie de suisuri si coborasuri, cu poteca destul de lina si fara prea mari pericole. Daca prindeti o zi senina, se vede frumos in departare, iar cerul este pictat de catre darele lasate de avioane (pare a fi o ruta aeriana foarte aglomerata). In rest pentru mine a fost destul de plictisitor peisajul dupa ce m-am obisnuit cu el.

Ce mi s-a parut foarte interesant a fost culoarea lichenilor de pe pietre si stanci de un verde galbui deschis. Arata foarte frumos in contrast cu griul pietrelor drept pentru care am si carat un pietroi acasa cu acest lichean pe el (o bucatarie amenajata in nuantele acelea ar fi tare faina). Tocmai pentru ca am observat un astfel de pietroi, ne-am oprit la o sedinta de pozat / maimutarit.

Am continuat plimbarea o buna bucata de timp fara sa mai apara ceva deosebit pe parcurs. Doar Varful Parangul Mare vazut cu ajutorul PeakLens

Dupa 2.5 ore de la startul traseului am ajuns la indicatorul care anunta Lacul Galcescu in partea dreapta cu coborare de o ora. Noi continuam sa mergem inainte catre Varful Setea Mare unde se spune ca odata ajuns acolo iti da cu sete. Adevarul e ca si noua ne-a dat si deci legenda e adevarata :))). A iesit si o “reclama” din asta:

Si mai mergem putin si dam de niste lespezi interesante impestritate cu lichenul “de Parang”:

Continuam mersul si undeva in dreapta jos zarim si Lacul Galcescu marginit de jnepeni.

Varful de destinatie il tot vedem in departare insa desi mergem de mai bine de 4 ore parca nu ne apropiem deloc, ba din contra urmeaza o coborare apoi iar o urcare si dupa poate poate vom fi mai aproape. Dam de un indicator care ne spune ca am mai avea vreo 2 ore (hai 3 la cum ne stim). Alti drumeti nu vedem pe traseu si nu avem pe cine intreba asa ca ne continuam mersul.

Mergem si tot mergem. Coboram si apoi urcam si iar vedem ca varful nu e aproape ci urmeaza o deviere catre stanga. Apar si primii drumeti si intrebam cam cat ar mai fi pana la varf. “Cam 3 ore minim” “Pai cum 3 ore cand acum o ora jumate scria ca mai sunt 2!?” “Nu va luati dupa indicatoare ca nu exacte”. E deja ora 15:30 si inca mai aveam destul pana in varf iar cei care se intorc par epuizati. Totusi hai sa mai mergem putin.

In partea dreapta a traseului vedem un alt lac, de data asta mai apropiat si mai turcuaz, Lacul Rosiile:

Observam ca ne mai desparte un singur varf de destinatia noastra. Dupa Varful Gruiu urmeaza urcusul catre Varful Parangul Mare insa eu ma resimt de la cele 6 ore de mers si decid sa ma opresc (o cursa cu elicopterul SMURD imi surade insa nu si factura ulterioara). Il las pe Catalin sa continue fara rucsacul de 40 kg (nu stiu ce a pus in el dar mereu merge pe principiul “mai bine sa fii pregatit decat sa iti para rau”) dar se intoarce dupa 20 minute. Facem poze cu varful din departare si promitem sa il calcam in picioare alta data de pe traseul dinspre Jiu.

Mancam niste batoane cu ciocolata si cereale, bem doza de cola care intotdeauna este mai gustoasa la altitudine mare si dupa atata mers, ne imbracam ca bate vantul si se face racoare si hai inapoi, ca drumu-i lung si ziua e mai scurta.

Partea cea mai frumoasa a acestei ture tocmai se desfasoara in fata noastra: apusul de la 2300 m altitudine si rasaritul lunii pline in partea opusa. Un adevarat spectacol de culori:

Ne minunam cat de frumos e cerul si suntem recunoscatori ca am prins luna plina care ne mai lumineaza cararea care deja incepe sa nu se mai observe.

Suntem ajunsi din urma de un grup care au reusit sa ajunga pe Varf si ne tinem unii de altii, profitand mai mult ei de bateriile noastre de la frontale. Insa e placut sa ai companie noaptea pe munte asa ca incercam sa ne tinem de ei. In momentul acela picioarele mele intra in mod automat si nu mai simt nicio durere. E fascinant cum corpul supus unui efort la care nu este obisnuit totusi isi gaseste resurse sa continue, sau poate eu subestimez puterea acestei masinarii biologice care imi poarta sufletul si constiinta. In schimb un junghi intercostal nu ma lasa sa respir cum trebuie si trebuie sa micsorez ritmul. Grupul ne depaseste si iar ramanem singuri. Drumul inapoi mi se pare interminabil insa usor usor reusim sa ne intoarcem la masina.

Dupa 12 ore de mers ajungem inapoi la masina si “stingem lumina” de pe traseu noi fiind ultimii.

Chiar daca suntem foarte obositi, invitatia primita de la gazda noastra la o ciorba de perisoare si sarmale proaspat facute ne invioreaza pe drumul inapoi. Credeam ca vom manca un sandvis rece insa o masa calda e o binecuvantare.
Mii de multumiri pentru cina tarzie si faptul ca ne-ati asteptat si ne-ati tratat asa frumos!
Ca sa intelegeti, in costul platit nu intra nicio masa insa am primit din partea lor ambele cine acompaniate de vin rosu facut de ei. Sunt top la ospitalitate si chiar le doresc sa le mearga din ce in ce mai bine.

In weekendul acela au fost niste apusuri tare frumoase asa ca inchei cu inca unul:

4. Rezumat despre traseu

Tip! Traseul desi este unul care nu prezinta dificultate este foarte lung asa ca, daca sunteti antrenati cu rezistenta buna, fie il incepeti de la 8, fie il faceti in doua zile cu stat la cort langa Lacul Galcescu.

• Destinatie: Varful Parangul Mare (2519 m) din Muntii Parang, Romania
• Diferenta de nivel: aprox 500 m
• Distanta dus intors: ~ 30 km (pana in varf)
• Dificultate: usor spre mediu
• Timp total drumetie : 12 ore (dus: 6 ore / intors: 6 ore)
• Traseu:  Banda rosie cu start din Saua Urdele – Varful Mohoru – Varful Setea Mare – Coasta lui Rus – Varful Iesu – Varful Gruiu – Varful Parangul Mare (2519m) si retur
• Puncte interesante pe traseu: panoramele si apusul
• Surse de apa: nu sunt

• Echipament:
  • Ghete/pantofi de drumetie
  • Tricou din material sintetic
  • Pantaloni de drumetie elastici / Colanti
  • Polar
  • Geaca pentru vant
  • Pelerina de ploaie
  • Rucsac mic
  • Frontala cu baterii incarcate
  • Caciula / Buff
  • Sapca / Palarie
  • Ochelari de soare
  • Manusi
  • Crema de soare
  • Baterie externa
  • Aparat foto, Drona (cine are)
    
• Mancare: 2-3 l apa, 1-2 sandvisuri, batoane proteice/cereale, ciocolata neagra, glucoza, seminte, banana, cola.