Weekend-In-Harghita
Avem o tara frumoasa plina de locuri interesante si poate mai putin cunoscute. E foarte placut sa mai descoperi cate un loc, o cabana, o pestera etc care sa nu fie in lista celor mai vizitate locuri. Asta am facut noi intr-un weekend de toamna, la final de septembrie: am descoperit o particica de Harghita frumoasa, imbracata in straie de toamna, timida si deci ferita de turisti.
O prietena pasionata de plimbari prin tara, ne-a propus intr-o zi o locatie de care noi nu auzisem: Cheile Vârghișului. “Unde? Ce? Cum? Cand? Cat? Cu cine?” astea au fost intrebarile si usor am gasit raspuns pentru toate.
Dupa cateva cautari pe booking, airbnb si ceva site-uri cu pensiuni, am ales Cabana Jasmin, din Baile Chirui. Ne-au placut foarte mult pozele, structura cabanei pe brane, gradina verde, casuta din copac, padurea din jurul locatiei, zona de gratar si ciubarul. Cazarea de persoana pe 2 nopti a fost pana in 200 lei insa daca ii contactati direct pe proprietari si nu rezervati online, puteti negocia o reducere.
Din Bucuresti pana la cabana, drumul dureaza intre 4:30 ore – 6 ore (depinde de trafic) iar ca si traseu va recomand: Bucuresti – Ploiesti – Brasov – Sfantu Gheorghe – Miercurea Ciuc – Baile Chirui. Tot drumul este asfaltat.
Ajunsi vineri seara tarziu la Cabana, am fost intampinati de proprietar, foarte de treaba, calm si saritor. Ne-a facut turul cabanei, ne-a spus ce si cum apoi ne-a lasat sa ne instalam. Proprietarii, un cuplu tanar, stau in vila de langa insa nu deranjeaza.
Tip! Cabana e potrivita pentru aprox 12 persoane insa atentie ca sunt doar doua bai, una pe nivel. La parter sunt 2 camere cu pat dublu, zona de living cu o masa mare si o canapea, o bucatarie foarte mica (de gatit aveti afara la zona de gratar tot ce vreti) si o baie cu dus. La etajul tip mansarda sunt 3 camere (doua cu pat dublu si unul single si una cu un pat single, o canapea si un TV) si o baie cu cada.
Cabana este plasata minunat in mijlocul naturii, chiar langa paraul Chirui si in apropiere de padure. In jur mai sunt aproximativ 6 case insa este multa liniste. Nu exista semnal la telefon, doar wi-fi asa ca e cadrul perfect pentru deconectare. Seara tarziu este o incantare sa stai in ciubar, in apa minerala incalzita la 39 grade, afara 9 grade, sa auzi susurul paraului de langa tine si sa admiri cerul instelat.
Despre Baile Chirui aflam de aici ca: “Izvoarele de apa minerala din Baile Chirui sunt parte din numeroasele izvoare de apa minerala din judetul Harghita, renumite pentru proprietatile lor atat in Romania cat si in strainatate […] Baile au aparut intre sec. XVI-XVII dar au inceput a fi folosite din sec. XVIII. […] Apele minerale din aceasta zona un continut important de sodiu, magneziu, potasiu, fier si clorura de hidrocarbonati. Fiind numite “ape acide reci“, sunt indicate in afectiuni ale aparatului digestiv, pietre la rinichi sau fiere, si retentiei de apa din organism, avand proprietati diuretice. De asemenea, sunt recomandate de catre medici baile in apa minerala pentru tratarea bolilor cardiace si ale sistemului circulator sanguin“
Noi ne-am oprit la Izvorul Festo (tradus din maghiara in Pictorul) sa “culegem apa” si am fost surprinsi de faptul ca apa care curge din teava e carbogazoasa natural iar gustul este puternic de fier. Ulterior am citit ca se recomanda consumul a jumatate de pahar de 3 ori pe zi.
Spectaculos este raul care are o culoare ruginie de la continutul mare de fier. Probabil de acolo vine si denumirea izvorului de pictor, un pictor care vopseste in cursul sau in nuante de galben si portocaliu.
Dupa un somn odihnitor si linistit ne pregatim a doua zi in jur de ora 11 sa mergem pe traseu. De la cabana pana la inceputul traseului se fac in jur de 45 -60 minute cu masina: Baile Chirui – Lueta – Meresti – Pestera Meresti. Intre Meresti si punctul de start al drumetiei, drumul este neasfaltat insa bun pentru orice fel de masina. Tip!: Va recomand Maps.Me pentru indicatii GPS, Google Maps nu da traseul decat in mod pieton sau va duce la celalalt capat al Cheilor.
Dupa ce traversati cu masina podul de lemn faceti prima la dreapta, treceti prin mijlocul unei gospodarii vechi si apoi gasiti “parcarea” si unde incepe poteca cu marcaj cruce albastra.
Intram pe poteca lina care merge pe partea stanga a raului. Apa e galben-verzuie iar vremea e placuta. Inaintam si dam de o portiune mai dificila cu lanturi si balustrada, de circa 100 m. Aluneca putin insa incet trecem de ea si ne continuam mersul lin prin padurice.
Dupa putin mers lin ajungem la prima surpriza: un podet suspendat peste rau. Pentru siguranta trecem cate unul podul. E o senzatie amuzanta data de balans amestecata cu putina teama insa trecem fara probleme.
Mai mergem putin si dam de inca un podet suspendat. Pana la punctul de final vom mai trece peste inca 4 daca imi aduc bine aminte. Totul devine distractiv si ne simtim ca niste copii. Probabil cei mici chiar ar fi foarte incantati de traseul acesta.
Poteca lina acoperita cu un covor plapand de frunze se continua pana dam de primele caverne mici in stanca.
Iar un pod, iar cateva poze, iar putina distractie.
Dupa 1 ora si 30 minute ajungem la pestera Sura Cailor (Locsur). E ceva agitatie aici. Se pare ca pe intrarea cealalta in chei a sosit un autocar cu seniori. Domni si doamne trecuti de varsta de pensionare au venit in explorare. Tot respectul si admiratia pentru dansii!
Tip! Pesterile nu sunt amenajate in interior asa ca aveti nevoie obligatoriu de o lanterna puternica sau frontala, altfel e intuneric bezna si riscati sa va accidentati. Nu va lasati pacaliti de pozele din interior pentru ca sunt realizate cu ajutorul camerei foto insa chiar si cu frontala era destul de intuneric, iar lanterna de la telefon era insuficienta.
Pestera are o lungime de aprox 50 m, e destul de inaltuta 4 -5 m iar in capat este o camera mai inalta insa pentru a ajunge acolo trebuie trecut printr-un cotlon ingust in pozitie de mersul piticului, aprox 2 m. Incerci o mica senzatie de claustrofobie insa imediat ce treci de portiunea asta, te linistesti in camera inalta.
Luam o mica pauza de masa pe malul apei langa pestera si ii admiram pe cei veniti in vizita. Vorbesc maghiara o mare parte dintre ei. Oare sunt din Ungaria sau din Romania? Nu am intrebat.
Ne facem plinul, trecem din nou podetul de lemn, de data asta fix iar in partea dreapta imediat ajungem la scarile metalice care urca catre Pestera Mare (Orban Balasz). Ne aprindem din nou frontalele, ne infofolim fiind mai racoare aici si incepem sa ne plimbam prin pestera foarte mare si mai inalta. Totodata vedem micutii lilieci agatati pe ici pe colo de tavan iar cu ajutorul camerei video ii si observam ca ne dau ocol, deranjati probabil de lumina si de zgomotele noastre. Sunt atat de silentiosi si de rapizi, doar pe video ii vedem (filmarea insa nu e demna de postat).
Din pestera se vede foarte frumos Turnul lui Csala, o stanca mareata pe care cativa alpinisti se catarau in corzi.
Coboram cu grija din Pestera Mare, ne mai odihnim putin apoi ne intoarcem pe acelasi traseu pana dam de marcajul banda galbena a traseului care urca prin padure care poarta numele de “Poteca Pionierilor”. Traseul e unul mai dificil si mai periculos. Urca pe o poteca ingusta pe stanca si pe alocuri intalnim lanturi, insa cu grija si atentie se inainteaza. E o urcare sustinuta de circa 200 m diferenta de nivel, insa o data ajunsi in partea de sus, se merge pe un drum forestier lin pana la masini. Nu e nimic de speriat.
4 ore ne-a luat sa facem traseul prin Cheile Varghisului dus intors cu pauze si mers lejer. Un traseu usor si placut, bun de mers si cu cei mici. Acum cand scriu observ ca mai exista un traseu cu bulina rosie, Poteca Lupilor, pe care mai sunt cateva puncte interesante de vazut. Cine merge pe acolo sa le bifeze si pe acelea.
Ne intoarcem la cabana pentru a pregati gratarul (sau tuciul dupa caz) si a ne petrece seara in ciubarul cu apa minerala incalzita cu lemne toata ziua de catre gazdele noastre (anuntati cu o zi inainte intentia de a folosi ciubarul pentru ca dureaza in jur de 8-10 ore sa se incalzeasca apa, iar costul extra este de 150 lei). O experienta minunata pe care v-o recomandam cu toata inima, mai ales cand e frig afara!
Plecam duminica, a treia zi, la ora 12 catre Cheile Bicazului pe traseul propus de proprietar: Satu Mare – Barajul Zetea – Gheorghieni – Lacul Rosu – Cheile Bicazului.
In Satu Mare de langa Odorheiul Secuiesc ramanem impresionati de portile secuiesti din lemn de la intrarea in curtile oamenilor. Seamana cu cele maramuresene insa parca sunt mai bogate in detalii si nu atat de masive. Sunt specifice acestui sat si le veti putea vedea la multe dintre case. Din pacate nu am putut sa le pozez insa pun cateva poze luate de pe site-ul http://www.marefalva.ro ca sa va faceti o idee:
Ajungem la barajul Zetea si ne oprim sa admiram peisajul:
Dupa ce cumparam un kürtőskalács, inmiresmatul cozonac secuiesc cu nuca si zahar, ne continuam drumul admirand sat dupa sat. deal dupa deal si poienitele pline de verdeata si copaci. E o mica bucatica de gradina a raiului partea aceasta a Harghitei.
Ajungem la un punct de belvedere amenajat deasupra unei cariere de piatra si aflam ca acolo este Cariera Suseni, care extrage andezit, o roca formata din curgerea de lava rezultata din eruptia vulcanului Ciumani – Fierastraie acum 6.5 milioane de ani. Practic noi stam pe locatia vechiului vulcan.
Inca ceva ce nu stiam si am aflat intamplator. Pentru momente din astea adoram sa exploram incoace si incolo!
Ne continuam drumul catre Lacul Rosu. Trecem de Gheorghieni, un orasel curat si dragut, apoi soseaua urca intr-o zona cu multe curbe insa cu peisaje frumoase. Observam padurile ciopartite de defrisari (nu stim cat de legale) si ne intristam putin. Ne dam seama ca am ajuns la Lacul Rosu dupa sirul interminabil de masini parcate pe de o parte si pe alta a soselei si aglomeratia generala.
Pentru cine nu a vazut trunchiurile de brazi din apa, prima impresie ar putea fi una stranie. E ceva neobisnuit sa vezi atatea trunchiuri insirate in apa lacului. In acelasi timp trebuie sa te bucuri ca vezi o astfel de manifestare a naturii, pentru ca, conform unui studiu, din cauza defrisarilor si a fenomenului de colmatare, Lacul Rosu e in curs de disparitie.
Nu departe de Lacul Rosu se afla cele mai spectaculoase chei din Romania – Cheile Bicazului: “Zona Cheile Bicazului, cu o lungime de peste 6 km, a fost formata de râul Bicaz și face legătura între Transilvania și Moldova.“
Stanci drepte de 200 – 300 m inaltime care dau o senzatie coplesitoare. Cand treci de Poarta Iadului, te simti mic si ai pe alocuri sentimentul ca vei fi inghitit de maretia asternuta in fata ta. Mergi pe jos pentru experienta completa!
Acesta a fost punctul final al excursiei noastre si pentru ca drumul catre casa va fi lung, ne intoarcem catre Bucuresti pe unde am venit, oprindu-ne in Sfantu Gheorghe pentru cina.
Doua zile intregi pentru reincarcat bateriile in Harghita sunt minunate. Duceti-va cu incredere si daca aveti copii, vor fi incantati de aceasta mica escapada!
Vreme frumoasa sa aveti si cat mai multe amintiri minunate!
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.