

Probabil va intrebati “cum adica drum expres catre cel mai inalt varf?” Ei bine, da, bulgarii au reusit ca pe cel mai inalt varf al lor, sa faca un traseu accesibil si usor pentru mai toata lumea. Daca pe Moldoveanul nostru spui si vreo doua rugaciuni in timp ce te cateri spre creasta, pe Musala vin oamenii cu mic cu mare intr-o plimbare relaxanta. Acum sa nu credeti ca e chiar foarte usor, dar cu mult mai usor fata de muntii nostri mai mici dar mult mai salbatici.
Denumirea de Musala
Bulgaria are 4 lanturi alpine: Balcani, Pirin, Rila si Rhodopi. Daca va plac sporturile de iarna aflati ca statiunea Bansko este in Muntii Pirin iar statiunea Borovets, prima din Bulgaria, in Muntii Rila.
Cel mai inalt varf din Bulgaria se afla in muntii Rila, la 2925.4 m altitudine si se numeste Musala. Denumirea a fost data de otomani, pe vremea cand Bulgaria era sub dominatie otomana si inseamna “aproape de Dumnezeu” sau “loc de rugaciune”, mus Allah. Dupa caderea imperiului otoman si in perioada stalinista (1942-1962), varful a fost redenumit Stalin ca apoi sa revina la denumirea otomana. In 2017, nationalistii bulgari au organizat o campanie prin care au vrut sa scape de denumirea araba si sa renumeasca varful dupa sfantul protector al Bulgariei, St Ivan Rilski, insa presedintia a refuzat pe motiv ca ar trebui sa modifice harti, ghiduri turistice si multe alte documente.
Daca tot vorbim despre nume, aflati ca denumirea de “Rila” este data de catre traci si inseamna “muntii bine udati”, nu de ploaie ci de la faptul ca in Rila sunt peste 200 de lacuri glaciare.
Scurt popas in Sofia – capitala Bulgariei
Am ales sa mergem pe varful Musala din Bulgaria dupa ce am urcat pe Varful Moldoveanu (tura o vedeti aici) si am vazut o postare pe facebook intr-unul din grupurile din care facem parte. Poze frumoase + lacuri multe + traseu de o zi + altitudinea cea mai mare din Bulgaria = Let’s do it!
Pentru ca tot urma sa mergem la mare la bulgari cateva zile, am programat tura dupa mini vacanta de Sf Maria. Luni am plecat din Sunny Beach catre Borovets, punctul de start al traseului, ca sa vedem care e treaba si sa gasim cazare, urmand a doua zi sa facem traseul efectiv. Insa odata ajunsi in Borovets am aflat ca gondola este inchisa lunea si martea, asa ca am dat cu “reconfigurare traseu”. Pentru ca Borovetsul ni s-a parut mic si lipsit de viata, am ales sa mergem la Sofia, aflata la o ora de mers, sa ne cazam acolo doua zile si cu ocazia asta sa vizitam putin si orasul.
Ne-am cazat la Hotel Jasmin, cu 190 lei / camera / noapte/ cu mic dejun inclus si parcare gratuita. E situat la poalele muntelui Vitosha, mai departe de centrul orasului insa perfect pentru plecarea catre Borovets, evitand astfel aglomeratia. Am fost foarte multumiti de acest hotel si vi-l recomandam cu drag oricand sunteti in Sofia.
Pentru ca Sofia merita vizitata, va recomand sa alocati macar o zi pentru descoperirea centrului acesteia plimbandu-va pe jos. E un oras curat si aerisit, iar in zona centrala veti gasi mai multe puncte de interes (ruine, biserici, catedrale etc) dar si restaurante cu mancare delicioasa, magazine de strada si mall-uri imense. A, si multe femei frumoase, parca mai multe ca in Bucuresti.
Inceputul traseului
Cum am spus mai sus, Varful Musala este localizat in muntii Rila, iar punctul de start al traseului il reprezinta Gondola din statiunea Borovets situata la aproximativ o ora de Sofia, capitala Bulgariei. Din Bucuresti drumul ar arata cam asa:

Ma repet: goldola este inchisa in zilele de luni si marti. Nu stiu daca e valabil si pentru sezonul de iarna.
In fata gondolei veti gasi o parcare cu plata cu taxa de 10 BGN/zi lumina. Va recomand sa veniti pana in ora 9 pentru ca sunt locuri limitate si se umple repede. De asemenea sa va asteptati la o coada maricica la gondola.
Viteza gondolei e in jur de 15 km/ora si dureaza in jur de 25 min urcarea. Sunt 6 locuri, 3 cu fata spre urcare si 3 spre coborare, atentie deci cum va suiti pentru ca nu puteti face schimb odata urcati. Pe traseu exista o statie intermediara, probabil folosita iarna pentru alte partii, asa ca ramaneti in gondola pana la a doua statie si ultima. Mai jos un mic filmulet pe coborare pe repede inainte. E un pic neclar din cauza geamului de plexiglas zgariat al gondolei insa va puteti face o idee de peisaj.
Traseul efectiv de mers pe jos: Yastrebets (2369m) – Cabana Musala (2400m) – Refugiul Everest (2720m ) – Varful Musala (2925.4 m)
Dupa ce am urcat cu gondola pana sus, la iesirea din statie, o doamna discuta cu sotul si ii sublinia cu batul de trekking ca ultima coborare cu gondola (singurul mod mecanizat de coborare) se face la ora 18, deci tot traseul este relativ contra cronometru. Ai la dispozitie aproximativ 8-9 ore sa il faci tur-retur, asta daca nu te cazezi la cabana sau refugiu. Daca nu era dansa, fiind cu ochii la peisaje si gandul la plimbare era cat pe ce sa ne scape acest mic dar important detaliu.
De la 2370 m se vede foarte frumos in jur. Doar jnepenii mai au puterea sa creasca iar pe o zi senina cum am prins noi se vede foarte frumos in departare.

Statiunea de ski Borovets (in traducere “Padurea de Pini”) e prima statiune amenajata din Bulgaria. In 1896, Tzar Ferdinand, monarhul Bulgariei de atunci, si-a amenajat o resedinta de vara si cateva cabane de vanatoare. Dupa monarh au venit aristocratii si elitele vremii, construind si acestia case si cabane de vacanta. In 1930 s-a organizat prima cursa de schi iar in anii ’70 in statiune au inceput sa se construiasca hoteluri si restaurante dar si amenajarea de partii mai mari cu instalatii pe cablu.
Azi Borovets are 19 trasee de schi cu o lungime totala de 58 km de partii, cea mai inalta aflata la 2560 m iar ca si numar de instalatii pe cablu sunt 12 (1 gondola, 4 telescaune si 7 teleskiuri). Asa arata harta statiunii:
De la gondola traseul nostru merge in dreapta catre Cabana Musala, pe un drum forestier lat si lin de aproximativ 4 km care dureaza in jur de o ora. Asa cum am spus la inceput, drumul e destul de aglomerat avand in vedere cat de usor se ajunge la punctul de start si cat de lina e plimbarea pana la cabana.
Cabana Musala si Lacul Dolno Musalensko
Ajungem la Cabana Musala si acolo descoperim cabana, un hotel aproape terminat care inca nu este deschis, iar langa, primul lac glaciar de pe traseu, Dolno Musalensko Ezero. Luam un loc pe margine si mancam un baton energizant in timp ce admiram lacul si pestii veniti sa cerseasca dupa mancare, pe care ii vedem atat de clar prin apa limpede.
Dupa scurta pauza ne reluam drumul de data asta in urcare pe bolovani si stanci. Fiind aglomerat ne asteptam randul sau cand prindem ocazia, ne bagam in depasire. E ceva mai solicitanta urcarea fiind vorba de un plan inclinat, insa nu dureaza mult (aprox 20 min) si ajungem la urmatoarea terasa si urmatorul lac glaciar.
Chiar daca sunt unele portiuni de urcare/catarare care presupun mai mult efort fizic, pe traseu intalnim oameni de toate varstele: de la copii de 3 ani pana la varstnici de 75 ani daca nu mai mult.
Continuam plimbarea, de data asta fara catarare, pe poteca si printre jenepeni si ajungem la urmatorul lac glaciar.

Iezerul Alekovo are o culoare splendida de turcuaz (turquoise), culoarea mea preferata. Ne oprim pentru cateva poze si sa ne minunam putin de notele de albastru cu verde ale apei line si reci.


Peisajul devine din ce in ce mai stancos si sterp. Incep sa predomine nuantele de gri ale stancilor imprastiate pretutindeni si galbenul verzui al lichenilor crescuti pe acestea, plus un snop de iarba pe ici pe colo.
O aparitie neasteptata ne rupe din monotonia peisajului stancos: o capra neagra taie traseul si sprintena dar eleganta urca intr-o clipita versantul din dreapta noastra pana se face nevazuta. Un exemplu de cat de frumos a evoluat acest animal adaptat pentru conditiile ostile ale mediului sau.
Ne dorim si noi sa putem urca asa rapid si fara efort insa ne trezim din visare si continuam de data asta urcarea catre Refugiul Everest si ultimul lac de pe traseu. Distanta dintre Cabana Musala si Refugiul Everest (aprox 2.5 km) am parcurs-o in o ora si jumatate.
Refugiul Everest si Lacul de Gheata – Ledenoto Ezero
Lacul de langa refugiul Everest se numeste Ledenoto si se traduce in Lacul de Gheata, pentru ca este inghetat in perioada noiembrie – iulie. Fiind august noi il vedem in starea lui lichida. Situat la 2709 m si este lacul aflat la cea mai mare altitudine din Bulgaria.
De la refugiul Everest catre varful Musala mai avem putin: o diferenta de nivel de 216 m si posibilitatea de urcare pe doua trasee:
Pentru ca suntem deja plictisiti de traseul lin si vrem sa lasam in urma aglomeratia, incercam sa imitam miscarile caprei de mai devreme si facem putin scrambling pe traseul de iarna. E destul de distractiv insa in 30 minute ajungem sus.
Pe Varful Musala la 2925.4m altitudine
Odata ajunsi sus vedem aglomeratia de la borna cu altitudinea si ne punem frumusel la coada pentru poza traditionala de pe varf. Multumim unor frati romani pentru poza full body 🙂 !
Mai jos va las sa va bucurati de panoramele incantatoare vazute de pe acoperisul Bulgariei, Varful Musala 2925.4 m.
Pana acum noi am urcat doar pe cateva varfuri din Romania, iar odata ajunsi pe Musala, am ramas uimiti in primul rand de cat de multi oameni au urcat pana acolo in ziua de miercuri (e un traseu usor ce-i drept) si in al doilea rand de faptul ca pe varf exista o statie meteorologica construita in 1932 dar si o statie meteorologica noua de ultima generatie, pe cand la noi pe Moldoveanu abia ai loc sa mananci un sandvis, iar constructia o reprezinta borna cu steagul. Macar noi avem steag, bulgarii n-au. Sic!
Alta constructie interesanta si neintalnita pana acum de noi o reprezinta mormanele de pietre asezate in echilibru de fiecare drumet venit pe varf. Nu am gasit denumirea in limba romana insa in engleza vad ca se numesc “cairn” (google traduce in tumul insa in poze vad movile de pamant sau totem). Le spun constructii pentru ca reprezinta un cumul al unui gest simplu insa multiplicat de atatea maini straine. O munca a unei echipe care niciodata nu se va cunoaste individ cu individ insa care fizic a fost acolo. Cand te uiti la ele te copleseste o stare de bine, de liniste, de echilibru si in acelasi simti o legatura cu natura dar si cu ceilalti “constructori”. E un loc bun pentru meditatie si incarcare cu energie.
Avem si noi piatra noastra adusa de pe Moldoveanu din greseala (a fost uitata in rucsac) si o scoatem pentru o scurta comparatie intre “tiglele de pe acoperisurile” celor doua tari vecine. De lasat nu o lasam pentru ca am obtinut-o cu greu si o vom include intr-un decor cu amintiri.
Coborarea catre gondola
Dupa masa de pranz formata din doua sandvisuri, o banana, mix de fructe confiate si nuci plus o cola acidulata (guilty pleasure) ne luam la revedere si facem cale intoarsa catre gondola avand trei ore la dispozitie sa o prindem. Coboram de data asta pe traseul usor de vara in mers lejer.
Ajungem la gondola dupa aproximativ 2 ore si jumatate si ne punem la coada deja formata. Dupa o jumatate de ora ne suim in gondola si incepem coborarea. Ajungem la masina printre ultimii, prafuiti si transpirati insa suntem fericiti ca am bifat cel mai inalt varf facut de noi, momentan. Acum sa conducem 6 ore pana acasa pentru ca maine avem treaba 😉
Traseul in mai putine cuvinte si fara poze
Vreme frumoasa pe carari de munte sa aveti!
